România: Compasiune pierdută, Stat absent💔🤷♂️
Un studiu american ne explică ce vedem zilnic pe străzile noastre: bogăția reduce compasiunea. Cercetătorii au observat că șoferii de mașini luxoase nu opresc la trecerea de pietoni, chiar și după contact vizual. La noi, asta nu e doar un experiment psihologic, e o zi obișnuită în trafic. La fel și în politică, afaceri: cei din vârful ierarhiei își pierd empatia pe măsură ce puterea le oferă confortul de a nu mai depinde de nimeni.
România e pe un fir de ață: fără guvern stabil, cu extremiști la 40%, o economie clătinată, un sistem medical rupt și o educație care pregătește mai mulți plecați decât rămași. Și totuși, când e vorba de pensii speciale, de sinecuri și de contracte din bani publici, deciziile sunt rapide. Studiul citat arată clar: cei bogați și puternici sunt mai predispuși să creadă că lăcomia este justificată, ba chiar morală.
Privind la România de azi, cine poate contesta asta? Educația și sănătatea publică sunt distruse, dar vila cu piscină e gata, contractul cu statul merge strună. În acest timp, 80% din populație lucrează pentru salarii care abia acoperă facturile. Și când se plâng, li se spune că „nu înțeleg economia.”Dar poate că adevărul e mai simplu: nu vor să înțeleagă.
Ce rost are să te gândești la spitale când ai clinici private? Ce sens are să construiești școli când copiii tăi studiază afară? Așa cum arată studiul, bogăția nu doar îți oferă independență, ci și justificarea pentru indiferență. Dacă nu depinzi de ceilalți, ceilalți devin invizibili.
Ironia e că cei săraci, cei care se zbat zilnic, mai au compasiune. În același studiu, oamenii cu venituri mici au fost mai predispuși să lase bomboane pentru copiii bolnavi, în timp ce cei cu venituri mari au luat mai multe pentru ei. În România, realitatea asta e peste tot. Oamenii cu puțin încă se ajută între ei. Cei cu mult construiesc ziduri.
La nivel politic, schimbăm guverne cum schimbăm anotimpurile. Așa cum spunea Caragiale în 1907, „o clientelă pleacă, alta vine.” Între timp, prăpastia dintre cei care conduc și cei conduși se adâncește. Nu avem un sistem politic, avem un sistem clientelar. Nu avem reforme, avem ajustări care să mai amâne dezastrul. Nimic mai mult.
Concluzia? România nu e doar victimă a sărăciei. E victimă a celor care au prea mult și nu mai simt nimic. Studiul vorbește despre asta, dar noi trăim această realitate. Și dacă cineva se întreabă de ce situația se degradează, răspunsul e simplu: sistemul e croit pentru ei, nu pentru noi.
Schimbarea? Poate fi doar un cuvânt de dicționar. Până atunci, noi, cei de la baza piramidei, vom continua să așteptăm: la trecerea de pietoni, în spitale, la coadă la educație sau, mai simplu, la o minimă decență. Dar să nu ne facem iluzii – șoferul jeep-ului nu va opri prea curând.
Studiul la care fac referire:
https://www.scientificamerican.com/article/how-wealth-reduces-compassion/