Mai există speranță?

Doamne și domni, 31 F ies acum dintr-o relație de 1 an. Mi-e tare greu să mă desprind de ea fiindcă a urmat după una in care el era avoidant attachment iar de data asta el îmi dădea toată atenția lui mie.

Ce-mi reproșează el? - nu ascult până la capăt și iau ce vreau din ceea ce spune - jobul meu presupune participarea la evenimente de networking și când participam la vreunul nu mă consultam cu el dacă e ok să merg și nu-i explicam detaliat de ce vreau să merg/de ce merg - mă comport ca și cum sunt single - reactionez impulsiv când îmi atrage atenția și i-am spus de câteva ori că nu e taică meu. - nu-i ofeream suficientă atenție. - îl epuizam psihic fiindcă veneam constant cu idei de ieșit din casă ( ex: iubesc să mă plimb și înainte să l cunosc mă plimbam singură zilnic in parc) pe care le refuza pe majoritatea - în contexte sociale eram prea în largul meu și ofeream atenție altor oameni sau mă simțeam prea bine - nu vedeam nevoia de a face totul împreună ex: nu-i place să danseze deci la nunți pot dansa in horă și singură dacă el nu-și dorește. Cică un cuplu adevărat face totul împreună.

Ce-i reproșez eu? - de 3-4 ori pe săptămână stătea pe balcon toată seara până noaptea târziu (19 pm - 2am) consumând alcool și eu stăteam singură în casă rugând ul să facem cv împreună sau să vină la somn - dacă menționam că vreau să ies cu fetele sau să merg la sală devenea anxios și inconfortabil - nu aveam voie să am amici băieți sau să discut mai mult de 5 minute cu alt bărbat - dacă postam pe SM se supăra că o fac pentru a atrage atenția și astfel ofer ocazia bărbaților să-mi scrie in privat. - când lucram de la birou sau eram cu fetele sau la cosmetică trebuia să i dau updates constante din oră în oră. Când am ajuns/ce fac/ când plec. - eu sunt o fire solară și bubbly și se îmbufna dacă eram așa în public. Voia să fiu mai reținută. - am renunțat la dansuri pentru el fiindcă zicea că nu suporta idea să pună mâna pe mine alți bărbați

Cum văd eu lucrurile? E clar că el e conservator și eu mai liberala. Știam asta și nu aveam probleme până când am observat că vrea să mă schimbe sistematic - să mă îmbrac așa, să mă comport așa, o femeie nu face asta, o femeie nu face ailaltă etc.

Mă deranjează că dă vina pe mine pentru eșecul relației. Că nu am reușit să l înțeleg și să i câștig încrederea. Că îl văd ca pe un tip posesiv și gelos când el defapt voia doar să ne facem o viață bună in doi.

Yes! Am traumele și monștri mei for sure dar nu am călcat deloc strâmb. Eu îmi doresc și practic monogamia. M-am comportat exemplar cu fiica, familia și prietenii lui. Am aranjat casa, am gătit mâncare și prăjituri, îi spuneam că îl iubesc, veneam activ cu idei de ce să mai facem in casă etc.

Concluzia este fie că sunt eu defecta complet și omul nasol pe care-l descrie el; ori e el un narcisic care mi-a sădit o neîncredere uriașă în mine. Încerc să înțeleg ce s-a întâmplat/cum s-a întâmplat să procesez totul să mă vindec.

Clar mi-e teamă. Că nu o să mai întâlnesc pe cineva care să mă iubească sau să fie un om de nădejde să nu mă rănească. Dar dacă liniștea în relație presupune schimbarea mea completă it is worth it?

Many thanks.